AFAZIE, s. f. / aphasie, s. f. / aphasia. [Cjr. a – priv.; pha-sis = cuvant, zwrfiire.] Initial (Trousseau, 1864), termenul a. de-semna imposibilitatea de a traduce gandirea prin cuvinte, In duda integritatii aparatului fonator (*laringe, *corzi vocale). Ulterior, sensul termenului a fost extins considerabil, penlru ansam-blul tulburarilor capacitatii de comunicare prin intermediul vor-birii, scrisului sau semnelor, ca urmare a afectarii unor functii ale creierului. Intr-o formulare generala, a. reprezinta pierderea memoriei semnelor si mijioacelor prin care omul schimba (transmite sau primeste) idei cu semenii sai. Printre diferitele tipuri de a., se disting doua forme majore: *a. senzoriala si -a. motone. A. este considerata complete atunci cand sunt afectate atat aria senzitiva, cat si cea motorie ale cre.^rului.
