EPIFIZA, s. f. / epiphyse, s. f. / epiphysis. NA: epiphysis (1); corpus pineale (2). [Cjr. epiphysis = e.f(crescentd, de la epi = pe, physis = creftere fi phyeia = a crefte.] 1) Fiecare din cele doua extremitati proeminente ale unui os lung, care contin suprafetele articulare ale osului. In toata perioada de crestere osoasa, e. sunt separate de *diafize prin cartilajele de conjugare. 2) E. cerebrals. sau epiphysis cerebri, glanda cu se- cretie interna, de forma unui mic con cu dimensiuni de 7/3/3 mm si 15-20 eg masa. Este situata la jonctiunea fetelor pos-terioara si superioara ale ventriculului al treilea. Cu originea embrionara din ependimul ventriculului al treilea, e. contine pinealocite care secreta *melatonina. Sin.: corppineal, glanda pineala.
