EMETROPIE, s. f. / emmetropie, s. f. / emmetropia. [^r. emmetros =flint masurat, de la en = m, metron = maswra; ops, opos = OC/M.] Denumire a vederii normale, adica a starii ochiului In care razele de lumina percepute formeaza o imagine exact la nivelul retinei. E. este starea contrara *ametropiei.
