DUCTIE, s. f. / duction, s. f. / duction. [Lat. ductio, -onis = dv.ce.re, de. (a ducere = a duce.} Termen prin care este de- semnata miscarea unui singur ochi, deci o miscare monocu-lara. Prin d. fortata globul ocular este mobilizat pasiv, In diferite directii. V. si versiune.
