DROG, s. n. / drogue, s. f. / drug, medicine, [etimofoaie incerta: dupa Littre, termenuC anglo-sa^on dryge sau cei oian-dez trook, ambii insemnand: uscat, dupa f^pfiert, cuvantui oiandez droog: [ucru uscat.] 1) Orice materie prima, de natura organica sau anorganica, utilizata In prepararea medicamen-telor oficinale sau magistrale. 2) Prin extensie, sub influenta terminologiei engleze, sin. cu ‘medicament. 3) Substanta care poate produce o stare de *dependenta fizica si/sau psihica si care poate genera o „toxicomanie, indiferent de tipul substantei In cauza. Obs.: In fr. drogue nu are sensul de medicament, existent In engl. De asemenea, In dictionarele franceze se accepta termenul drogue cu semnificatia de materie prima pentru unele medicamente, dar se mentioneaza ca si aceasta utilizare se va restrange, In ratiunea conotatiei negative pe care a dobandit-o cuvantui drogue In limbajul curent. Pe de alta parte, In engl. termenul de therapeutic drug permite dis-tingerea de addictive drug. De mentionat, totodata, prezenta In engl. a termenului medication (*medicatie).
