DOPAMINA, s. f. / dopamine, s. f. / dopamine. ^6rev. engl. DiltidiOJ(yPfienyiA[anine = diHidro-^lfe.nilaIanmd; gr. ammoni- akoa = sore. de amoniu, gasita. in apropierea tempiului (ui Jupiter Amman din Li6ia; -md.] Dihidroxifeniletilamina, pro-dusa prin decarboxilarea *dopa, compus intermediar In sinteza „noradrenalinei (noreprinefinei). D. este un mediator chimic. Sintetizata In unele grupe de neuroni, este prezenta In diverse regiuni ale sistemului nervos central si periferic. Contrar altor catecolamine, d. este vasodilatatoare la nivelul rinichilor, intes- tinului si coronarelor. Disparitia sa din anumite regiuni ale cre- ierului (corpi striati, locus niger) este In rela(ie cu *boala Parkinson, iar precursorul sau, L-dopa, este utilizat In trata-mentui acestei afectiuni. Pe de alta parte, anomaliie d. intrace-rebrale ar fi legate de patogeneza *schizofreniei, iar „neuro-lepticele actioneaza blocand receptorii dopaminergici. D. este utilizata si In tratamentui socului: cresc debitui urinar, debitui si forta de contractie cardiace, fara modificarea ritmului cardiac, nici a presiunii arteriale. D. inhiba actiunea *prolactinei. V. si tab. const. endocrinol.
