DIURETIC, adj., s. n. / diur6tique, adj., s. m. / diuretic. [C,r. diouretikos =care favomeoztl urinarea, de. (a diourein =a urina, a trees. m urind.] 1) Care se refera la diureza, care favorizeaza sau stimuleaza excretia urinara. 2) Medicament destinat cresterii secretiei renale si electrolitilor, In esenta a sodiului. In functie de locul de actiune, se disting: a) d. osmo-tice, a caror concentrare In tubul renal antreneaza o diureza apoasa (manitol, solutie hipertonica de glucoza) si sunt uti-lizate Indeosebi In *edemul cerebral; b) d. ansei Henie sau de ansa (furosemid), saluretice cu actiune putemica si scurta; c) d. tiazidice sau Inrudite, saluretice de putere medie, actionand la nivelul segmentului cortical, de dilutie, al nefronu-lui (tubul contort distal); d) d. distale, cu actiune directa (tri-amteren) sau indirecta, prin antagonism cu *aldo-steronul (spironolactona), provocand o diureza moderate), cu retentie de potasiu. D. inhibitoare ale anhidrazei carbonice nu mai sunt utilizate decat In tratamentui ‘glaucomului, iar d. xantice si d. mercuriale au fost abandonate. *Salureticele sunt utilizate In tratamentui hipertensiunii arteriale, al insuficientei cardiace si al edemelor.
