DISPOZITIE, s. f. / disposition, s. f. / disposition. [Lot. dis- positio, -onis = dispunere, oranjoment, de (a dispoaere ==a. aranja, a dispune.] 1) Stare afectiva fundamentala care se afla m relatie cu „constitutia si depinde de un mecanism contro-lat de diencefal. Leziuni la acest nivel, de orice natura, modi-fica d. 2) Uneori termenul este utilizat ca sin. cu predispozitie.
