DISOCIATIE, s. f. / dissociati on, s. f. / dissociation. [Lat. dissocintio, -onis = separare, de. ta dissociare = a desparti, a separa (dis = separat de; sociare = a asocia).] 1) Actiunea de a separa elemente asociate: separarea unor parti. 2) Pro-ces fizic sau/si chimic prin care moleculele unei substante, sub influenta anumitor actiuni (termica, hidrolitica, electrolitica), se descompun In subunitati independente, pastrandu-se partial po- sibilitatea refacerii substantei originate prin recombinare.
