DISLALIE, s. f. / dyslalie, s. f. / dyslalia. [G,r. dys =greu, dificii; lal ia = vorfiire, de la latein = a vor6i. Tulburare izo-lata a pronuntiei unui numar mic de foneme, cu conservarea unitatii texicale, ceea ce face ca vorbirea sa ramana inteligi-bila. ‘
