DISFORIE, s. f. / dysphorie, s. f. / dysphoria. Cjr. dys =gnu.; phorein = a suporta,} Tulburare a ‘dispozitiei cu tonali-tate depresiva, manifestata printr-o stare de tristete si anxie-tate, uneori Insotita de iritabilitate excesiva si, mai rar, de o crestere a agresivitatii.
