DISC, s. n. / disque, s. m. / disk, discus, pi. disci (lat.). [Lot. discus, gr. diskos = disc.] 1) Placa circulara, plana sau convex- concava, cu un orificiu central. Acoperit cu abraziv, se utilizeaza In operatii dentare de slefuire. 2) Formatiune din organism de forma drculara si plata. Ex.: a) d. articular (NA: discus articularis), cartilajul articular; b) d. germinativ (v.); c) d. intercalare: spatii mai dense, transversale sau oblice, pe directia miofibrilelor miocardice; d) d. inten/ertebral (v.); e) d. optic, sin.: papila optica (v.).
