DISACROMELIE, s. f. / dysacromelie, s. f. / dysacromelia. [Qr. dys =greu, difici[; akron = e^tremitate; melos = vdrf, uftrtmitati, mem6ru.] Termen generic cu referire la ansamblul modificarilor morfologice ale extrem itatilor membrelor aflate In relatie, aproape Intotdeauna, cu un proces patologic localizat la nivelul toracelui. De ex.: ‘degete hipocratice.
