DIPLOPIE, s. f. / diplopie, s. f. / diplopia. {C,r. diploos = dublu; ops, opos = ve.dere.i vdz.] Tulburare de vedere carac-terizata prin perceptia a doua imagini ale unui singur obiect, din cauza formarii imaginiilor unui obiect fix In puncte non-corespondente ale celor doua retine. Este principalul simptom initial al unei paralizii de nervi oculomotori. D. poate fi mono-culara, binoculara, heteronima, omonima, orizontala, verticala etc.
