DILACERARE, s. f. / dilaceration, s. f. / dilaceration. [Lot. dilaceraiio, -onis = sfasiere, de la dilacerare = a mpe, a sj~dfia,] 1) Disociere masiva sau ruptura a unui tesut sau organ, consecutiva unor procese traumatice, inflamatorii, supu-rative sau gangrenoase. 2) D. cerebrala consta In ruptura sub- stantei cerebrale, de origine traumatica, tumorala sau hemora- gica. DILATATOR, s. n. / dilatateur, s. m. / dilator. [Lat. dilatare = a largi, a man.] Instrument metalic, din cauciuc, material plastic etc., de grosimi diferite, marcat dupa o anumita scara de calibrare si folosit pentru dilatatia unor conducte naturale din organism. Ex.: 1) 0. lacrimal, stilet conic pentru dilatarea canalelor lacrimale. 2) D. uretral, instrument utilizat pentru obtinerea unei dilatatii uretrale mai man decat cea obtinuta cuajutorul sondelor uretrale.
