ACTIUNE, s. f. / action, s. f. / action. [Lilt. actio, -onis = acfiune, de. la agere = a actiona.] Exercitare a unei influente asupra unui fenomen, a unei structuri sau functii, prin interme-diul unor forte fizice sau chimice, sau al unor molecule cu proprietati specifice. Ex. multiple: 1) a. bacteridda, v. bacteri-cid. 2) a. bacteriostatica, v. bacteriostatic. 3) a. catalitica, v. catalizator. 4) a. chimica – once proces care determina o mo-dificare In aranjamentui atomilor din molecula unei substante. 5) a. cumulativa – efectui puternic, adesea toxic, al ultimei doze dintr-un medicament, ale carui doze anterioare au avut un efect moderat sau chiar neglijabil. 6) a. dinamica specifics a alimentelor (v.). 7) a. famnacodinamica – a unui medicament asupra structurilor vii. 8) a. masei – influenta concentratiei mo-leculare a unei substante Intr-o reactie chimica. 9) a. muta-gena – reactia agentului mutagen cu materialul genetic si efec-tele asupra acestuia, v. mutatie. 10) a. nespedfica – se exer-cita asupra unui mare numar de structuri; dupa D. Danielopolu, aceasta a. se exercita indirect. 11) a. oligodinamica, de inhibare a germenilor, exercitata de catre unele metale. 12) a. opso-nica, v. opsonine. 13) a. renotrofica – capacitatea unor extracte hipofizare si hormoni de a stimula cresterea rinichiului. 14) a. spe-cifica a unor chimioterapice sau antibiotice asupra unor orga-nisme parazitare.
