DENTOM, s. n. / dentome, s. m. / dentoma, odontoma. [Lot. dens, -ntis = dinte; -omo.] Tumora benigna constituita din tesuturi dentare dure adulte (‘dentina, ‘cement, ‘smalt dentar) si rezultand dintr-o tulburare de dezvoltare a dentinei. Sin.: odontom, paradentom.
