DENTITIE, s. f. / dentition, s. f. / dentition. [Lat. dentitio, -onis = crefterea dinfuor, dentifie, de (a dens, -ntis = dinte.] Formarea si aparitia dintilor pe arcadele dentare. Se disting: d. temporara (prima d. sau d. de lapte) si d. permanenta (sau definitiva). V. si dantura. ‘Formula dentara a adultului este urma- toarea: molari 6/6, premolari 4/4, canini 2/2, incisivi 4/4.
