DECORTICARE, s. f. / decortication, s. f. / decortication. [Lot. de = separat de; cortex, -icis – invdis, scoarta.[ 1) Se-parare chirurgicala a unui-organ de Invelisul sau fibros, normal sau patologic. Ex.: d. glandei suprarenale, d. cordului prin *pericardotomie. 2) Ablatie a straturilor superficiale ale unui organ. Ex.: d. cerebrala, rezectia cortexului cerebral. 3) In orto- pedie, curatarea extremitatilor osoase articulare de cartilajul hialin care Ie acopera, In vederea unei *artrodeze. V. si decor-ticare osteomusculara, decorticare pulmonara.
