CRONICITATE, s. f. / chronicite, s. f. / chronicity. [Lot. chroaicus = In raport cu. timpul, dm gr. khronos =timp.] FaptuI de a dura, de a deveni *cronic. Cu referire la o boala sau la o tulburare.
CRONICITATE, s. f. / chronicite, s. f. / chronicity. [Lot. chroaicus = In raport cu. timpul, dm gr. khronos =timp.] FaptuI de a dura, de a deveni *cronic. Cu referire la o boala sau la o tulburare.
