CRISTAL, s. n. / cristal, s. m. / crystal. [Lat. crystallus, gr. krystallos = gtieatd, cristal.] Portiune de materie solida si omogena de forma poliedrica, regularitatea configuratiei externe corespunzand, la nivelul structurii atomice, unei regulantati a dispunerii atomilor din care este constituit c. Se numesc crista- line substantele (chiar artificiale) care iau spontan o forma geometrica regulata, In stare solida. Celelalte substante se nu- mesc amorfe. Cateva tipuri de c. Inmedidna: 1) C. sangelui: formate din „hematoidina. 2) C. Charcot-Leyden, v. 3) C. lui Teichmann, alcatuite din*hemina etc.
