CORTICOREZISTENTA, s. f. / corticoresistance, s. f. / resis- tance to corticoadrenal therapy. [Lat. cortex, -ids = scoarta; resistentia = impotrivire, de [a resistere = a rezuta, a se, impotrivi fi sistere = a se opri.] Tip de „rezistenta hor-monala care consta In lipsa raspunsului la actiunea *corticoi-zilor endogeni sau exogeni si care se manifesta printr-un complex de simptome ce definesc un *sindrom de rezistenta hor-monala, diferit In relatie cu tipul de hormon implicat. Sindromul de rezistenta la glucocorticoizi poate fi determinat genetic, epi- genetic (ex.: leucemia rezistenta la glucocorticoizi) sau prin prezenta unor factori care pertui-ba transcriptia la nivel de re- ceptor (ex.: expunerea celulelor la citokine), existand forme generalizate sau partiale. Sindromul de rezistenta generalizata la glucocorticoizi se caracterizeaza prin absenta sensibilitatii hipofizare la feed-back-u negativ exercitat de cortizol, care determina cresterea secretiei de ACTH, exces de cortizol, de androgeni suprarenali si hipertensiune arteriala. In cadrul sin- droamelor de rezistenta partiala la glucocorticoizi este inclus un complex simptomatic cunoscut sub numele de sindrom de oboseala cronica. Sindromul de rezistenta la mineralocorticoizi este cunoscut sub numele de pseudohipoaldosteronism si se caracterizeaza prin hipotensiune, hiponatremie, hipernatriurie, hiperkaliemie, care apar In conditiile unor valori foarte cres-cute ale *aldosteronului si ‘reninei plasmatice.
