COORDONARE, s. f. / coordination, s. f. / coordination. [Lat. cum = cu; ordiaare = a pune. w online., de. la ordo, -inis = fir, rand.] Activitate reglata de catre centrii nervosi din sistemul nervos central; consta In determinarea unor contractii musculare Intr-o ordine stiuta, In scopul obtinerii unui anumit rezultat. Ex.: c. motorie a unei miscari. V. si ataxie.
