CONDROM, s. n. / chondrome, s. m. / chondroma. {Gjr. khondros =cartilaj; -oma.] Termen utilizat pentru a desem-na o varietate de tumori benigne care se formeaza prin proli-ferarea tesutului cartilaginos. Se disting: 1) C. extern (sau peri-condrom) – c. localizat la nivelul periostului sau al corticalei oaselor lungi ale membrelor, al omoplatului sau al oaselor ba-zinului. 2) C. intern (sau encondrom} – c. care se dezvolta din medulara sau din zona compacts osoasa. 3) C. osifiant (sau osteogenic, osteocondmm) – c. multiple localizate la nivelul falangelor.
