CIRCUMVOLUTIE, s. f. / circonvolution, s. f. / convolution. NA: gyrus (pi. gyri) cerebri. [Lat. circum = in jurui; volu-tus = wvdrtit, dt. la vo] vere = a rasud, a invarti.} Portiune din suprafata unei emisfere cerebrale delimitata prin santuri secundare. Var.: circumvolutiune. Sin.: gyrus.
