CIRCUMDUCTIE, s. f. / circumduction, s. f. / circumduction. [Lat. circumductio, -onis = ducere imprejur, de la circum- ducere = a duce imprejur (circum == tmprejur; ducere = a duce).} Miscare circulars a unei formatiuni (de ex.: glob ocular, membru) In jurul unui ax fix. Poate fi pasiva sau activa. Termenul este utilizat Indeosebi pentru miscarea unui membru, cand aceasta descrie un con al carui varf este reprezen-tat de articulatia superioara.
