CEREBEL, s. n. / cervelet, s. m. / cerebellum. NA: cerebellum. [Lot. cerebel lum = order mic.] Parte a sistemului nervos central care ocupa loja cerebeloasa, delimitata superior prin cortui cerebelului, iar inferior, anterior si lateral de fosa craniana posterioara. C. este situat In spatele trunchiului cerebral, de care se afla legat prin trei perechi de pedunculi cerebelosi. El este constituit din doua emisfere si o portiune mediana alungita, denumita vermis. Cateva fisuri transversale divi-zeaza c. In lobi (I. anterior, I. floculonodular, I. posterior) si, asemenea emisferelor cerebrale, prezinta la suprafata un strat subtire de substanta cenusie, cortexul cerebelos. Celulele si fibrele nervoase ale c. sunt ordonate In trei straturi: un strat superficial sau molecular, constituit din cateva celule si din numeroase fibre nemielinizate; un strat intermediar, sau celu-lele Purkinje (circa 15 milioane de celule mari, fuziforme); un strat granular, constituit din numeroase celule de talie mica. In interiorul c. sunt localizate numeroase nuclee importante (Indeosebi nucleele cenusii centrale, In numar de patru perechi) legate la alte segmente ale nevraxului (trunchi cerebral, maduva spinarii, cortex cerebral etc.) prin numeroase fibre nervoase aferente si eferente. C. este un centru al sensibilitatii proprioceptive, asigurand controlul echilibrului (lobul floculon-odular), al tonusului muscular si al functiilor vegetative (lobul anterior) si controlul automat al motilitatii voluntare si semi-voluntare (lobul posterior).
