CENTROMER, s. m. / centromere, s. m. / centromere. [Lat. centrum = centru, din gr. kentron = vdrf ascufit; gr. meros = parte,.} Portiune a cromozomului care, In momentui diviziunii celulare (*mitoza sau *meioza), constituie locul de insertie a celor doua ‘cromatide, elemente rezultate din diviziunea longi- tudinala a cromozomilor. Cromozomii pot avea c. diferiti ca numar sauca pozitie. V. si cromozom.
