CENTRIFUGARE, s. f. / centrifugation, 9. f. / centrifugation. [Lat. centrum = ce.nfn.1, din gr. kentron = t’arf ascutit; fugere =a alerga, a fugi.} Metoda de separare, cu ajutorul unei forte centrifuge, a componentelor dintr-un amestec, pe baza densitatii si a maselor lor diferite. Ex.: separarea din sange a plasmei si a elementelor figurate.
