CATATONIE, s. f. / catatonie, s. f. / catatonia. [Cfr. kata = in jos; tones =te-nsiune.} Sindrompsihiatric grav In care se asociaza negativism psihomotor (o rupere de mediul exterior, cu refuzul de a vorbi, uneori refuzul hranei), pierdere a initia-tivei, opozitie la orice solicitare sau pasivitate cu rezistenta musculara plastica (*catalepsie) si tulburari neurovegetative. Este, In general, o manifestare tipica In *schizofrenie, dar c. poate fi observata si In unele sechele de *encefalita sau dupa priza anumitor substante (farmacocatatonie).
