CAROTENEMIE, s. f. / carotenemie, s. f. / caroten(a)emia. [Lat. carota, din gr. karoton = morcon; gr. haima, -atos =sanffe.] Concentratia plasmatica a pigmentilor denumiti *caro-teni. Cresterea sa (hipercarotenemie) poate determina o pig-mentatie galbena a pielii (carotenodermie), vizibila Indeosebi la nivelul fetei ventrale a extremitatilor membrelor (paime si plante).
