CARBOGEN, s. m. / carbogene, s. m. / carbogen. [‘De. la. dw^iti de carbon +oxygen, din (at. carbo, -onis =c&rfsuMi gr. (oxys = acrv, o!(jgen) gennan = a. produce.} Amestec gazos alcatuit din 95% 0; si 5% CO;, avand proprietatea .d,e stimu-lare a centrilor respiratori bulbari.
