CALCUL, s. m. / calcul, s. m. / calculus. [Lat. calculus = pie- tricicd] Depozit solid constituit prin acumularea de saruri minerale sau substante organice In interiorul unui viscer ca-vitar, canal excretor sau al unei glande. Tipuri: 1) C. biliari: In vezicula biliara (*coleljtiaza). 2) C. dentari: fosfat de calciu si carbonat depusi pe suprafetele dentare. 3) C. lacrimali. la nivelul glandelor lacrimale. 4) C. pulmonari: la nivelul bronhi-ilor, zone calcificate In plaman, ori adiacente nodulilor limfa-tici. 5) C. seminal: sin. spermolit (v.). 6) C. urinary: la nivetui tractului urinar. 7) C. vezicali: In vezica urinara.
