BRONHOPLEGIE, s. f. / bronchoplegie, s. f. / bronchople-gia. [Lat. medievaid bronchia, din gr. bronkhos, p] . bronkhia = 6ronhie; gr. plege = tovitura,} Paralizia sau pareza bronhiilor, manifestata prin hipotonie si hipokinezie a musculaturii bronsice si a cililor, hipoexdtabilitate a mucoasei, staza endo-bronsica si, secundar, tulburari de ventilatie pulmonara. Este determinata de afectarea (depresia) centrilor nervosi.
