BRONHOFONIE, s. f. / bronchophonie, s. f. / bronchopho-ny. [Lat. medievaia bronchia, din gr. hronkhos, p] . bronkhia = 6ronhie; gr. phone = vow.} Semn detectat prin auscultatie pulmonara, care consta In transmisia exagerata a vocii, din cauza existentei unei zone de condensare a parenchimului pulmonar situate Intre caile aeriene si peretele toracic.