BOALA AUTOIMUNA / m. autoimmune / autoimmune d. B. In care se produce o imunizare Tmpotriva constituentilor propriu-lui organism al bolnavului. Ca urmare, se produce atacul si distrugerea celulelor de catre propriul sistem imunitar. Acest termen este de preferat celui utilizat mult mai frecvent, de b. prin autoanticorpi, deoarece cuprinde si situatiile In care b: exista chiar In absenta anticorpilor circulanti. In raport cu de- numirea de b. autoalergica, termenul prezinta avantajul de a nu introduce obligatoriu In modul de actiune o cauza alergica, orice b. autoalergica fiind si autoimuna, dar situatia inversa nefiind obligatoriu adevarata. Ex. de b. a.: *diabetul juvenil (atacul celulelor producatoare de insulina), *boala Basedow-Graves, (atacul receptorilor pentru TSH), *miastenia (atacul receptorilor pentruacetil-colina), *scleroza In plad (atacul tecii de mielina).
