BISALBUMINEMIE

0
13

BISALBUMINEMIE, s. f. / bisalbuminemie, s. f. / bisalbu- min(a)emia. [Lat. bis = de doua ori; albumen, -inis = ai6uf de ou, de. [a albus = alb; -ina; gr. haima, -alos = sdnge.] Dedublarea albuminelor, pusa In evidenta la *electroforeza pro- teinelor serice. B. poate fi consecinta unei mutatii genetice congenitale sau induse de ‘betalactamine administrate m doze man, ca si a unui pseudochist pancreatic.