BIOTERAPIE, s. f. / biotherapie, s. f. / biotherapy. [CJT. bios = viata, therapeia = trataimnti de. la thercipeuein = a m.- griji.} Metoda de terapie neconventionala (cu numeroase di-rectii si tendinte) prin care se sustine utilizarea exclusiva a substantelor biologice, Indeosebi fermenti lactici si levuri, sau a unor produse organice (sue gastric, bila etc.). Practicantii b. se opun terapeuticii stiintifice, care este considerata agresiva si concentrata exclusiv asupra bolii, sustinand necesitatea tra-tarii individului In totalitate, In functie de temperamentui si comportamentui sau.
