BIOSENZOR, s. m. / biocapteur, s. m. / biosensor. yr. bios = viaf.a; [at. seiisoriiim =organ de. simf, de. la seatere = a simfi.] Sistem de detectie si masurare alcatuit dintr-o structura vie (bioreceptor) asociata cu o componenta electronica (trans- ductor). Ca bioreceptor pot fi folosite enzime, organite celu- lare, celule Intregi, antibiotice etc., care sunt imobilizate pe un suport. In principiu, Intre agentui imobilizat (ex. o enzima) si molecula de dozat (ex. glucoza) se produce o reactie In urma careia rezulta un produs care poate fi transformat In semnal electronic de catre transductor. Utilizarea b. In diagnostic se extinde considerabil, deoarece acestia permit o analiza rapida, cu sensibilitate si specificitate acceptabile, pentru numeroase molecule biologic active endogene sau exogene. Unii b. pot fi atasati organismului, permitand urmarirea continua a concen- tratiei unor molecule In sange, de ex. a glucozei. Sin.: bio-captor. V. si pancreas artificial.
