BIGEMINISM, s. n. / bigeminisme, s. m. ou bigeminie, s. f. / bigeminy. [Lat. bigeminus =dedu6[at, de (a bis = de doud ori, geminus =geaman; -ism.} Grupare repetata de doua sis-tole (dublet), compusa dintr-o *sistola normala urmata de o *extrasistola (prematura), mai slaba decat sistola care o pre- ceda. V. puls bigeminat si trigeminism.
