BALEIAJ, s. n. / balayage, s. m. / scanning, [fr. balayer =a ma- twa,} Actiunea de a deplasa, uni- sau bidirectional, un sistem destinat explorarii unei suprafete linie cu linie sau punct cu punct. Ex.: *scintigrafie cu baleiaj (cu ajutorul sdntigrafu-lui), *microscop electronic cu baleiaj, b. electronic din tubul catodic etc. V. si scanning.
