VITAMINA, s. f. / vitamine, s. f. / vitamin. [Lat. vita =viata; gr. umrnoniakon = sore. de. amonw., gasita in apropierea templului [lui Jupiter Amman din Libia; -ina.] Denumire data unor compusi organici indispensabili vietii, fara valoare energetica proprie, dar necesari cresterii si dezvoltarii organismului. Vitamine se gasesc in alimente sau sunt preparate sintetic, iar organismul le primeste, de regula, printr-o alimentatie normala. Deficitul sau lipsa vitaminelor antreneaza boli caracteristice (avitaminoze). Vitaminele de origine alimentara se clasifica in:
1) Vitamine liposolubile: vitamina A sau vitamina antixeroftalmica’, vitamina D, antirahitica, vitamina D2 sau calciferol; vitamina D3 sau colecaldferol; vitamina E, de reproducere sau tocoferol; vitamina F, formata dintr-un ansamblu de acizi grasi nesaturati (linoleic, linolenic, arahidonic), a caror carenta provoaca dermatoze; vitamina K sau vitamina coagularii.
2) Vitamine hidrosolubile: vitamina B1, antinevritica sau tiamina; vitamina B2 sau G ori riboflavina; vitamina B5 sau acid pantotenic; vitamina B6 sau piridoxina; vitamina B7 (H sau biotina ori vitamina antiseboreica, vitamina B9, folacina, M sau acid folic; vitamina B12 sau ciancobalamina; vitamina C, acidul ascorbic sau vitamina antiscorbutica; vitamina P sau citrina; vitamina PP sau vitamina antipelagroasa. Nu mai sunt considerate vitamine: adenina (vitamina B4), mezoinozitolul (vitamina B8 sau J ), acidul paraaminobenzoic (vitamina H1)
