VIGILENTA, s. f. / vigilance, s. f. / vigilance. [Lat. vigihin-tiu = olJifiUMita de a. Cucra iwaptea tdrziu, de [a vigi laro = a sta treaz maptea, a vegfiea,} Un anumit tonus al cortexu-lui cerebral, realizat cu participarea formatiei reticulate si a unor mediatori chimici ca ‘dopamina si noradrenalina. V. asi-gura starea de veghe, constienta si capacitatea de reactie. Disparitia v. antreneaza starea de *somn.
