AURA, s. f. / aura, s. f. / aura. [Lot. aura = rasufiare..] 1) Termen introdus de Galenus pentru a descrie o senzatie subiectiva, pasagera resimtita de unii bolnavi anterior unei crize de *epilepsie. 2) Inprezent, a. desemneaza mai curand *prodromul unei crize generalizate (senzatie de tensiune in- tracraniana, modificari de apetit, de sete sau afective, uneori ma- nifestari auditive, vizuale, olfactive, gustative, cutanate, abdo- minale, paihice etc.) sau simptom corespunzator unei crize partiale (mai mult sau mai putin complexe) cu evolutie rapida spre generalizare. Totodata, exista tendinta Inlocuirii sale cu termenul simptom semnal.
