AUDIMUTITATE, s. f. / audimutite, s. f. / audimutitas, con- genital word deafness. [Lot. audire = a auzi; mutus = mut.] Tulburare grava a Invatarii limbajului oral la copil, inde-pendenta de existenta surditatii, a unei psihoze sau a debilitatii mentale. Se asociaza frecvent cu*afazia congenitala.
