ULCERATIE, s. f. / ulceration, s. f. / ulceration. [Lat. ulcer-atio, -onis = uicerutw, de (a u/cerore =a umple de ram fi ulcus, – eris = rana.] 1) Proces patologic care determina o so-lutie de continuitate la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor, cu pierdere de substanta. 2) Ulcerul superficial rezultat din aceasta pierdere de substanta.
