TROCAR, s. n. / trocart, s. m. / trocar. [J~r. veche trocart, alte- rare de [a trois-quarts = trei sferturi (Coma cu trei taifuri).} Instrument servind la practicarea unor punctii la nivelul unor cavitati din organism. Este alcatuit dintr-o tija metalica cu un varf triunghiular ascutit, culisand Tn interiorul unei ‘Canute si depasind-o la nivelul varfului. Dupa efectuarea punctiei, tija este retrasa, ceea ce permite scurgerea unui eventual continut lichid sau semisolid.
