TRISOMIE, s. f. / trisomie, s. f. / trisomy. [Lat. tres, tria, gr. treis = tre-i; gr. soma, -atos = corp.] Perturbare genetica ca- racterizata prin prezenta in celule a trei cromozomi in locul unei perechi (un cromozomsupranumerar). Cariotipul are deci 47 de cromozomi. Se traduce clinic prin malformatii diverse, adesea complexe, care variaza functie de grupa la care apartine cromozomul supranumerar: t. 13, sindrom Patau (v.), t. 18, sindromEdwards (v.), t. 21, sindromDown (*mongolism). T. 12 este frecventa in ‘leucemia limfoida cronica.
