TRIGON, s. n. / trigone, s. m. / trigone. NA: fornix , trigo-num (2). [Lat. trigoniim, gr. trigonos = triu.ng/ii] 1) Os supranumerar al pidorului, reprezentand tuberculul posteroex-tem al astragalului. Sin.: astragal supranumerar. 2) Formatiune viscerala de forma triunghiulara. Ex.: *t. cerebral, t. olfactiv, *t. vezical.
