TREPIDATIE, s. f. / tr6pidation, s. f. / trepidation. [Lat. ire- pidare = a fi agitat, de. [a trepidus = affitat.} 1) *Tremuratura patologica cu miscari rapide si de amplitudine mare. 2) Vibratie de frecventa mare si amplitudine mica, ce se produce in timpul functionarii unui dispozitiv tehnic. T. pot fi transmise in me-diul Tnvecinat dispozitivului. Ex.: t. unui motor. T. au rol nociv asupra organismului.
